O scurtă critică a Discursului ţinut de Soljeniţîn la Universitatea Harvard
Am primit de la un bun prieten traducerea românească a celebrului discurs ţinut de Aleksandr Soljeniţîn la Universitatea Harvard în 1978. Fără a avea pretenţia de originalitate voi face o scurtă analiză.
Care este miza Discursului? După celebra denunţare a caracterului inuman al comunismului, Soljeniţîn este exilat în America şi descoperă societatea occidentală. Este dezamăgit, astfel că Discursul face un portret sever al democraţiilor vestice. Soljeniţîn vede o societate care inhibă curajul politic şi promovează mediocritatea şi prudenţa conformistă. Conformismul nu este limitat la lumea politică, ci domină cultura în sens larg, de la media la lumea universitară. Modelul uman promovat social este redus la dimensiunea economică. Viaţa interioară, responsabilitatea personală sunt ignorate în favoarea unui hedonism superficial. Soljeniţîn consideră că lumea occidentală se întâlneşte cu cea comunistă în prioritatea pe care o acordă materialului asupra spiritualului. Drepturile omului, fetişizate legalist, pot conduce la practici care le subminează propriile fundamente metafizice – exemple fiind pornografia sau promovarea violenţei în filme. Schimbarea de viziune metafizică operată de umaniştii renaşterii este văzută ca sursă primară a acestei stări de lucruri. Faptul că omul este văzut ca o fiinţă autonomă, capabilă să-şi stabilească propriile scopuri şi limite, a condus la sărăcirea vieţii interioare şi la cecitate spirituală atât în Est cât şi în Vest. Soljeniţîn consideră că democraţia este şi ea un sistem eşuat şi crede că este nevoie de lideri politici curajoşi care să (re)aducă o dimensiune spirituală în viaţa socială.
Cred că portretul pe care Soljeniţîn îl face lumii occidentale este destul de pertinent. (Este bineînţeles reducţionist, dar orice discurs are un grad limitat de complexitate). Dominaţia consumismului este evidentă pentru oricine, la fel lipsa de consistenţă a multor politicieni, superficialitatea şi ipocrizia mass-media sau paradoxalul conformism afişat de mediile universitare. Dar nu cred că putem stabili ca primă cauză a actualei stări de lucruri schimbarea metafizică operată în Renaştere. Preocupările materiale şi superficialitatea vieţii sprirituale au fost deplânse din vremurile biblice şi nu sunt o invenţie a modernităţii.
Eroarea Discursului lui Soljeniţîn nu este neapărat în diagnosticul pus lumii occidentale, ci în soluţia pe care o sugerează. Pentru că Soljeniţîn, contrar îndemnului christic, pare să propună soluţii politice pentru probleme spirituale. Ceea ce pare să sugereze Soljeniţîn este nevoia unui lider autoritar care să impună valorile spirituale asupra celor materiale, a căror cultivare neîngrădită degradează fiinţa umană. Acceptarea ulterioară de către Soljeniţîn a politicii autoritare a lui Vladimir Putin întăreşte această interpretare.
Soljeniţîn nu ne spune ce ar trebui să facă, concret, acest lider (sau grup). Cred că tăcerea sa asupra acestui punct esenţial este uşor explicabilă: pur şi simplu nu ştia. Şi nu ştia dintr-un motiv simplu – nu avem exemple istorice ale unei asemenea societăţi în care, conduşi de lideri politici înţelepţi şi curajoşi, majoritatea oamenilor se bucurau de o viaţă spirituală bogată şi nu se lăsau dominaţi de valorile materiale.
Democraţia nu poate mântui, şi nici nu trebuie să i-o cerem. Ar trebui să fim mulţumiţi dacă ea reuşeşte să rezolve probleme mai modeste: să protejeze oamenii în faţa abuzurilor altora, de exemplu. Pentru creştin, democraţia şi comunismul nu ar trebui să fie echivalente, pentru că numai într-unul dintre aceste sisteme este liber să-şi mărturisească credinţa.
În acelaşi timp, creştinul nu poate spera la o rezolvare a problemelor spirituale ale lumii acesteia printr-o schimbare politică. A crede altfel arată, după mine, o neînţelegere a mesajului lui Iisus Hristos şi poate degenera în susţinerea unor lideri cu potenţial malign.
P.S. Critica mea nu trebuie să diminueze în nici un fel respectul pe care îl datorăm lui Aleksandr Soljeniţîn pentru tot ceea ce a făcut în dezvăluirea crimelor comunismului sovietic. Dumnezeu să-l odihnească.
Tags: Aleksandr Soljenitin, Comunism, Consumism, Democratie, Discursul de la Harvard, Federatia Rusa, Ortodoxia, Ortodoxie, Putin, Rusia, Soljenitin, Vladimir Putin
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.