Mircea Badea – un portret
Asemenea multora, îl urmăresc pe Mircea Badea încă din vremea emisiunilor matinale pe care le realiza împreună cu Teo Trandafir. În primii ani, frecventam sporadic emisiunile sale pentru că nu-i apreciam glumele, de multe ori forţate. În urmă cu un an însă am început să mă uit destul de des la emisiunea sa de pe Antena 3 („În gura presei”).
Este o experienţă frustrantă. Pe de o parte, domnul Badea ne oferă umor (de multe ori de bună calitate, uneori grosolan), inteligenţă şi bun simţ. Ironizează stereotipurile vehiculate în media şi teoriile chibritului la ordinea zilei. De multe ori te regăseşti în revolta sa împotriva instituţiilor româneşti sau a comportamentului tembel al prea multor oameni de lângă noi. Acestea sunt calităţile care îl fac să fie unul dintre cei mai frecventaţi comentatori (şi showman-i) din media românească, şi sunt convins că opiniile sale sunt importante pentru mulţi.
Pe de altă parte, există acel Mircea Badea care promovează constant linia editorială a trustului Intact. Domnul Badea nu este nici naiv, nici neinformat, nici lipsit de inteligenţă. Cu toate acestea, a ales calea tendenţiozităţii. Atunci când vorbeşte de Securitate, o face pentru a discredita eforturile de a afla adevărul („nu mai interesează pe nimeni”). Cu bună ştiinţă, acuză în permanenţă CNSAS pentru eşecuri, şi niciodată pe adevăraţii responsabili (cei care aveau autoritatea de a transfera dosarele – liderii politici în frunte cu Ion Iliescu, sau judecătorii Curţii Constituţionale). Traian Băsescu este principalul cal de bătaie, indiferent de deciziile pe care le ia. Nu sunt un simpatizant al preşedintelui, dar nu pot să nu observ că puterea sa reală nu justifică acuzaţiile de dictatură (ridicolul acuzaţiilor este demonstrat tocmai de batjocurile zilnice la care este supus, fără nici o consecinţă pentru cei care le proferează). Punerea sub acuzare a lui Adrian Năstase este ironizată (posibil corect), dar nevoia ca acesta să fie cercetat pentru încălcarea legii nu este niciodată subliniată (nu cred că domnul Badea crede cu adevărat în povestea mătuşii Tamara). De prea multe ori, în momentele decisive ale ultimilor ani, Mircea Badea s-a plasat voit în tabăra confuziei morale.
De asemenea, deşi domnul Badea este un om cultivat, preferă să măgulească tocmai acea parte a publicului domniei sale cu care pretinde că nu vrea să aibă nimic în comun: semidocţii. Pentru a-i flata, domnul Badea nu se ruşinează să maimuţărească numele unor instituţii prestigioase precum The Massachusetts Institute of Technology sau al unor personalităţi care nu au altă vină decât aceea că nu s-au născut în România. Sunt convins că domnul Badea cunoaşte valoarea oamenilor şi a instituţiilor pe care le tratează cu atâta lejeritate. Nu trebuie să insist asupra tăcerii depline cu care tratează prestaţiile patronului său, Dan Voiculescu, a cărui ultimă demonstraţie de grosolănie şi aroganţă am văzut-o la ultimul congres al PC.
Mircea Badea are o latură autentic umană care este extrem de greu vizibilă la colegii săi – Mihai Gâdea, Valentin Stan, Victor Ciutacu, Ion Cristoiu. Din când în când, domnul Badea ne face cu ochiul – „Eu nu sunt ca ei. Eu sunt colegul de liceu, prietenul din Balta Albă care „se bagă” la greu şi nu mănâncă rahat.” Din păcate nu este aşa – domnul Badea a ales să fie un ticălos ca nenumăraţi alţii.
Tags: Antena 3, In gura presei, Mass Media, Mircea Badea, Talk Show, Televiziune
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.