Neculai Constantin Munteanu
Astăzi Cotidianul a publicat un articol în care arăta cum Emanuel Valeriu a fost agent al Securităţii infiltrat (cu mai mult sau mai puţin succes) la Europa Liberă. Nu mă miră deloc această descoperire. Trecutul ante-decembrist al lui Emanuel Valeriu, poziţia pe care i-a încredinţat-o Ion Iliescu după revoluţie (director general al TVR), felul în care s-a folosit de această poziţie în acele luni tulburi din ‘90 care au culminat cu mineriada din iunie îl recomandau pentru calitatea de securist. Nu dezvăluirea în sine mă preocupă.
Ceea ce m-a revoltat în toată această poveste au fost atitudinile afişate de unii dintre comentatorii articolului, atitudini pe care bănuiesc că le împărtăşesc de asemenea suficient de mulţi cititori. De la demonetizarea subiectului (“pe cine mai interesează astăzi aşa ceva”), până la jignirea deschisă a lui Neculai Constantin Munteanu, prea multe comentarii denotă o periculoasă lipsă de discernământ moral. Sunt familiarizat cu lipsa de discernământ, de la dialogurile inepte ale emisiunilor de tip “Din dragoste”, până la tendenţiozitatea obraznică şi iresponsabilă care este o constantă a talk show-rilor Antenei 3. Din fericire, pot încă să mă revolt atunci când un om ca Neculai Constantin Munteanu nu este tratat cu deferenţă.
Domnul Munteanu a fost unul dintre românii care chiar au făcut ceva pentru ţara asta (şi ştim că nu au fost mulţi). Radio Europa Liberă a reprezentat o gură de oxigen care a permis menţinerea unei fărâme de contact cu normalitatea. A lucra acolo nu era o sinecură; uneori, însemna să-ţi pui viaţa în pericol. Neculai Constantin Munteanu nu a dezamăgit nici la revenirea în ţară. Prezenţa sa publică s-a constituit într-un reper de civilizaţie. Faptul că homosexualitatea sa (pe care nu şi-o ascunde) este considerată de mulţi condamnabilă, în timp ce ticăloşia atâtor profitori (de la Ion Iliescu la Dan Voiculescu) găseşte mereu justificări (sau, mai grav, admiratori), nu denotă doar primitivism. Demonstrează că atât de mulţi oameni au ales liber să fie împotriva onestităţii, curajului, decenţei şi inteligenţei ne-ostentative. Să nu ne mai mirăm aşadar la următoarea întâlnire cu latura dezagreabilă a României.
Tags: Discernamant, Emanuel Valeriu, Europa Libera, Neculai Constantin Munteanu, Radio Europa Libera, Securitate
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
iulie 5, 2008 at 9:35 pm
Apreciez faptul ca ziarul Cotidianul a facut dezvaluirea in cauza. Mai putin de apreciat e felul “comercial” in care a organizat operatiunea. Mi s-a parut un joc periculos de-a Jocul ielelor, cu ziaristul Mihai Razvan Vintilescu in rolul lui Gelu Ruscanu si cu Emanuel Valeriu, supraevaluat ca Serban Saru-Sinesti. Cititori care nu au avut rabdare sa parcurga textul introductiv i-au numit ca posibile cirtite chiar pe unii dintre angajatii Europei libere. Dupa declaratiile iresponsabile ale lui Richard Cummings, care fac din Ioana Magura Bernard un fel de Mata Hari romanca, dupa altele asemenea raspindite de forte obscure, declaratii ce au rolul de a-i discredita pe cei ce au lucrat la RFE, un asemenea joc mi s-a parut murdar si josnic. As regreta daca as afla ca dl. N.C. Munteanu a fost inspiratorul luii