Ideea după care toţi candidaţii ar trebui sa fie trataţi în mod egal la TV pentru că numai aşa este democratic e o prostie. Asta din cel puţin două motive.
Primul, şi cel mai important, este că nu toţi aderă la un cod minimal de comportament public. Corneliu Vadim Tudor şi “Gigi” Becali nu pot purta o dezbatere şi nu fac decât să-i împiedice să se exprime pe cei suficient de civilizaţi. O dezbatere pretins democratică s-ar transforma într-un prea bine cunoscut spectacol de circ.
Al doilea motiv este dat de şansele reale de a deveni preşedinte. Scopul unei dezbateri este de a afla mai multe despre un candidat pentru a putea lua o decizie de vot. Cantitatea de informaţie relevantă este proporţională cu timpul alocat acelui candidat – atât acela în care el îşi exprimă ideile cât şi acela în care el este subiectul intervenţiilor altora. Cu cât numărul participanţilor la dezbatere creşte, cu atât scade cantitatea de informaţie vehiculată în legătură cu fiecare dintre ei, deci şi relevanţa “dezbaterii” pentru alegator.
Atât timp cât între primii 3 candidaţi cu şanse de a intra în turul doi există într-adevăr o rivalitate autentică (ceea ce acum este evident cazul), soluţia unei dezbateri în 3 este cea mai bună. Regulile democratice nu sunt făcute pentru a oferi unor inşi irelevanţi dreptul de a-şi cultiva narcisismul.
“Pariu că ştiu!” este una dintre emisiunile noi ale Antenei 1, care continuă tradiţia umorului de inspiraţie medievală (de genul Pantalone intră în scenă şi îşi arată fundul către public).
Statele dispăreau de obicei cu mare zgomot. Se auzeau mitraliere, se făcea tărăboi. Aşa era regula, aşa s-a întâmplat în Somalia, în Afganistan şi fosta Yugoslavie.